Dezbaterea prioritară din 11 martie s-a axat asupra pregătirii Consiliului European, în special implementarea Strategiei Lisabona.  Declaraţiile Comisiei Europene şi ale Consiliului au fost urmate de dezbaterea a trei rapoarte care se referă la planul european de redresare economică, liniile directoare pentru ocuparea forţei de muncă şi investiţii în economia reală în contextul politicii de coeziune.

De asemenea, PE a adoptat trei rezoluţii referitoare la:

Potrivit proiectului adnotat al ordinii de zi, adoptat de Consiliul Afaceri Generale, agenda Consiliului European (19-20 martie 2009) se va limita la implementarea Strategiei de la Lisabona, inclusiv lansarea noului ciclu (2008-2010), stabilitatea pieţelor financiare şi schimbări climatice şi energie. Reuniunea va fi precedată de o prezentare susţinută de Preşedintele Parlamentului European, Hans-Gert Pöttering, urmată de un schimb de opinii.

Planul de redresare se bazează pe doi piloni, şi anume: un impuls bugetar în valoare de 200 miliarde de euro (1.5% din PIB) menit să crească cererea şi să consolideze încrederea; un program  care inlcude acţiuni pentru "investiţii inteligente" precum eficienţă energetică, tehnologii curate pentru a sprijini sectorul construcţiilor şi cel al automobilelor, investiţii de infrastructură şi intreconexiuni energetice transeuropene şi de internet de mare viteză pentru a promova eficienţa şi inovarea.

Deputaţii europeni insistă asupra faptului că ajutorul financiar trebuie să fie oportun, specific şi temporar; atrage atenţia asupra unor eventuale efecte de excludere şi asupra riscului de disoluţie a politicii de concurenţă a Uniunii Europene. În plus, se solicită reîntoarcerea cât mai curând posibil la o finanţare viabilă de la stat, conform Pactului de stabilitate şi creştere revizuit, pentru a nu plasa o povară prea mare asupra generaţiilor viitoare.

Uniunea Europeană trebuie să îşi intensifice eforturile pentru a investi în competenţe, formare profesională şi crearea de locuri de muncă durabile, garantarea ocupării forţei de muncă şi prevenirea şomajului în masă, asigurând politici fiscale constructive.

Măsurile de urgenţă nu sunt suficiente pentru a aborda unele din problemele fundamentale aflate la originea crizei, mai precis dezechilibre globale, asumarea unor riscuri extreme, recurgerea la efectul de pârghie şi recompensarea strategiilor pe termen scurt. Se reaminteşte necesitatea de a revizui schemele de remunerare ca surse posibile de instabilitate financiară.

Un rol important îi revine Băncii Europene de Investiţii, mărindu-se nivelul anual de finanţare cu 15 miliarde de euro pentru următorii doi ani. Finanţarea se va efectua prin intermediul creditelor, garanţii şi mecanisme de finanţare cu partajarea riscului.

Creşterea ratei ocupării forţei de muncă a scăzut în mai multe state membre începând cu al doilea semestru 2008. Actuala recesiune economică se estimează că va continua şi în 2009, având un impact major asupra pieţei muncii în UE, ceea ce înseamnă o reducere de 3.5 milioane locuri de muncă. Rata şomajului în UE (7.0% în 2008) se estimează că va creşte în 2009 la 8.7% (de la 7.5% la 9.2% în zona euro), se menţionează în raportul elaborat de Jan Andersson.

Una dintre dilemele majore în cadrul crizei actuale constă în faptul că instrumentele de politici economice europene nu sunt suficient de dezvoltate pentru a face faţă cu succes provocărilor viitoare. Parlamentul solicită, prin urmare, revizuirea şi actualizarea instrumentelor de politici existente, în special a Orientărilor de politică integrată, a Pactului de stabilitate şi de creştere (PSC) şi a Strategiei de dezvoltare durabilă, pentru a le integra în cadrul comun al unui "New Deal" pentru o creştere inteligentă în Uniunea Europeană

În rezoluţia pe aceeaşi temă se constată cu regret că este posibil, în această perioadă de criză economică, să existe anumite presiuni asupra salariilor în unele companii, ca alternativă voluntară la concedierile selective. Această criză nu trebuie să conducă, în general, la scăderea salariilor. Statele membre ar trebui să instituie o politică de eliminare a concurenţei de pe piaţă bazate pe salariile minime pe economie şi acordurile colective ar trebui să aibă o largă acoperire.

Dată fiind gravitatea crizei economice, Comisia trebuie să fie pregătită să adopte măsuri excepţionale, care includ extinderea accesului la Fondul de adaptare la globalizare, care trebuie să vină în sprijinul lucrătorilor într-un număr mai mare situaţii, inclusiv al lucrătorilor temporari care şi-au pierdut locurile de muncă, şi deschiderea temporară a Fondului social european în scopul sprijinirii măsurilor care vizează păstrarea locurilor de muncă prin intermediul programelor de formare.

Politica de coeziune a UE, fiind o politică menită să asigure creşterea economică şi dezvoltarea socială şi să stimuleze cu adevărat economia pe termen scurt, mediu şi lung, poate avea o contribuţie importantă la depăşirea crizei financiare actuale şi la redresarea statelor membre şi ale regiunilor UE, inclusiv a celor cu dezavantaje permanente.

Europarlamentarii sunt preocupaţi în mod special de impactul asimetric al crizei pe teritoriul european şi de impactul mai puternic asupra statelor membre care au deja un nivel de trai mai scăzut decât media UE. Se solicită Comisiei să asigure un echilibru geografic adecvat atunci când prezintă lista de proiecte specifice solicitate de către Consiliul European pentru a consolida investiţiile în infrastructură şi în eficienţa energetică.

Parlamentul European regretă că la un an înainte de încheierea termenului fixat pentru Strategia de la Lisabona, nu au fost îndeplinite obiective clar definite şi că progresele în domenii de program sunt insuficiente.

Parlamentul European atrage atenţia asupra dezechilibrului care caracterizează calitatea şi numărul iniţiativelor în temeiul diferitelor orientări europene. Totodată metoda deschisă de coordonare pe care se bazează de nouă ani Strategia de la Lisabona a demonstrat limitele acesteia faţă de noile provocări, interne şi externe, cu care se confruntă Uniunea Europeană.

Europarlamentarii subliniază necesitatea de a redefini Orientările de politică integrată în contextul crizei economice şi îndeamnă Consiliul să ajungă la un acord privind măsuri pe termen scurt destinate menţinerii ratei de ocupare a forţei de muncă din 2008, investiţiilor pentru combaterea schimbărilor climatice şi asigurarea unor venituri suficiente, în special pentru grupurile sociale cele mai vulnerabile.

Strategia de la Lisabona are încă o vizibilitate scăzută în politicile naţionale din multe ţări UE. În acest context mobilizarea tuturor actorilor economici interesaţi este esenţială pentru asigurarea punerii în aplicare eficiente a acesteia (parteneri sociali, parlamentele naţionale, autorităţile regionale şi locale, societatea civilă), ceea ce va dinamiza dezbaterea publică cu privire la reformele ce se impun.

• Proiectul adnotat al ordinii de zi a Consiliului European (19-20 martie 2009)