Róża Thun despre schimbările democratice din Europa Centrală şi de Est
"Chiar şi arestată, eram o persoană liberă" îşi aminteşte deputata europeană poloneză Róża Thun, fostă disidentă şi activistă Solidarność (Solidaritatea). Într-un interviu exclusiv, dumneaei ne-a spus că nu îi place să vorbească despre căderea Zidului Berlinului pentru a descrie tranziţia democratică din Polonia şi ne-a povestit despre evenimentele de acum 20 de ani.
Doamnă Thun, mai devreme aţi spus că tranziţia democratică din Polonia de acum 20 de ani nu poate fi descrisă prin căderea Zidului Berlinului. De ce?
Căderea Zidului Berlinului este, din punctul meu de vedere, un eveniment simbolic şi important german-german. Ce a schimbat cu adevărat Europa este faptul că, împreună, am reuşit să distrugem Cortina de Fier. Pentru mine, cuvintele "cădere" sau "colaps" sunt verbe ce ne-ar arăta pasivi; dar aceasta nu a "căzut", noi am distrus-o cu un efort enorm, curaj şi viziune de cele două părţi ale Cortinei.
Ca fostă activistă Solidarność, aţi fost implicată personal în schimbările de dinainte de 1989?
Ştiţi, eu sunt o femeie bătrână şi povestea este lungă... (râde). Am fost implicată în mişcarea democratică ca aşa-numită disidentă deja în anii '70, înainte de Solidarność. La un moment dat în tinereţe, pe când eram încă la universitate, mi-am dat seama, alături de alţi prieteni, că sunt responsabilă pentru ce se întâmplă în jurul nostru; că nu suntem obiecte, ci indivizi; că vrem şi putem decide ce se întâmplă. Ne-am dat seama că putem avea o influenţă, fără să sperăm însă că Europa se va schimba atât de mult în cursul unei vieţi omeneşti şi că Polonia va deveni o ţară liberă, democrată şi membră a Uniunii Europene.
Cel puţin noi, grupurile care se opuneau dictaturii comuniste, eram oameni liberi, eram normali în acest sistem politic complet anormal. Şi acest lucru era un lux, chiar dacă am plătit un preţ pentru el. Am fost purtătoarea de cuvânt a unei organizaţii studenţeşti ce se numea Comitetul studenţesc pentru solidaritate, care a existat înainte de Solidarność, şi care a sprijinit sindicatele şi mişcările mai mari ce au avut loc mai târziu.
Trebuie să recunosc că deşi am traversat o perioadă dificilă, fiind urmăriţi constant de poliţia secretă şi arestaţi frecvent, îmi amintesc cu plăcere de acea vreme. Chiar şi arestată, eram o persoană liberă, înţelegeam şi învăţam mult, aveam prieteni minunaţi, iar acum trăiesc într-o Europă care a realizat mai mult decât ce visam eu în acel timp. În plus, îmi permit să recunosc că am contribuit oarecum la aceste dezvoltări.
Privind înapoi către evenimentele de acum 20 de ani, ce aşteptări vi s-au împlinit, ce v-a dezamăgit?
Tot timpul apar dezamăgiri, există grupuri care nu reuşesc anumite lucruri. Trecerea de la o lume închisă către o economie de piaţă liberă a fost o provocare uriaşă. Polonia este într-o schimbare constantă. În ultimii 20 de ani totul s-a schimbat, nu numai în politica internă, ci şi în cea externă. De exemplu, dacă ne uităm la harta Europei, toţi vecinii Poloniei s-au schimbat: la est ne învecinam cu URSS, care nu mai există; la sud, ne învecinam cu Cehoslovacia, care nu mai există; iar în vest, ne învecinam cu Republica Democrată Germania, care nu mai există.
Viaţa noastră de zi cu zi s-a schimbat foarte mult la rândul ei. Sistemul social din Polonia nu este îndeajuns de dezvoltat şi bogat pentru a-i ajuta pe cei care nu au făcut faţă schimbărilor. Deci există oameni frustraţi. Dar în general, polonezii sunt la polul opus frustrării. În sondajele de opinie se declară fericiţi în ceea ce priveşte viaţa personală şi deciziile politice precum aderarea la UE, rezultatele economice sunt bune, în momentul de faţă cele mai bune din Europa; sunt extrem de harnici, iar rezultatele acestei munci sunt vizibile.
Care este mesajul dumneavoastră pentru noua generaţie?
Să trăiască într-o manieră activă, să se implice; când îmbătrâneşti este important şi să priveşti înapoi şi să vezi că ai lăsat urme pozitive în Europa. Vechea generaţie spune mereu: când eram tineri, tineretul era mai bun. Nu-mi place să aud acest lucru; dacă am fi fost mai buni, nu am fi permis acelor sisteme să supravieţuiască atât de mult.
Generaţia nouă este bună. În plus, trăieşte în vremuri mai bune. Le doresc să se trezească dimineaţa, să zâmbească timpului în care trăiesc, să se simtă bine în prezent şi să-şi asume responsabilitatea pentru acesta. Aceste dezvoltări nu vor fi decât mai bune în contextul implicării lor în lumea din jur: în localitatea lor, la şcoală, la biserică, la universitate, în politica regională, naţională sau europeană. Le doresc să se căsătorească, să aibă copii, să ducă o viaţă normală şi fericită şi să transmită optimismul şi responsabilitatea generaţiei ce îi va urma.
