Rasmussen cere consolidarea cooperării UE-NATO în domeniul securităţii
Este logic ca UE şi NATO să coopereze politic şi militar, ne-a spus într-un interviu exclusiv domnul Anders Fogh Rasmussen, Secretar General al NATO. Dumnealui speră că responsabilitatea securităţii în Afganistan va fi transferată anul viitor afganilor şi a vorbit despre ameninţările comune pentru UE şi Rusia.
Domnul Rasmussen compară actualul său post cu fostul său rol ca prim ministru în Danemarca: "totul ţine de construirea unui consens".
În contextul dezvoltării unei politici pentru securitate şi apărare la nivel european, cum vedeţi cooperarea viitoare între UE şi NATO?
Aş vrea în primul rând să subliniez faptul că am o atitudine foarte pozitivă faţă de dezvoltarea unui pilon mai puternic al apărării şi securităţii în Uniunea Europeană. Cred că acesta este felul în care trebuie să înaintăm. Îmi doresc mult să văd o Uniune Europeană capabilă de a desfăşura operaţiuni de gestionare a crizelor şi menţinere a păcii în cooperare cu NATO. Consider că dezvoltarea unei politici europene de securitate şi apărare nu creează o competiţie cu NATO, ci este complementară activităţii NATO.
Cred că o cooperare consolidată este logică atât din punct de vedere politic, cât şi din punct de vedere militar. Din punct de vedere politic, deoarece majoritatea statelor sunt membre ale celor două organizaţii. Dacă separăm cum trebuie activitatea, am putea aduce valori noi.
Un exemplu bun este Kosovo, unde NATO desfăşoară operaţiuni militare, iar misiunea UE este mai concentrată pe civili. În Bosnia este invers: am predat Uniunii Europene responsabilitatea operaţiunilor militare. Aceste două exemple excelente arată cum putem ajunge la sinergii politice.
Este normal să ne unim eforturile şi din punct de vedere militar. Cred că achiziţiile publice comune de echipament şi soluţiile colective vor contribui în general la eficienţa noastră. Şi am putea folosi şi banii mai eficient.
NATO are propria adunare parlamentară. Ce rol pot juca, realistic vorbind, Parlamentul European şi parlamentele naţionale în politica de securitate şi apărare?
Între statele membre există diferenţe de implicare în politica de securitate şi apărare. Depinde mult de regulile constituţionale. Ca fost parlamentar, sunt în favoarea unui angajament puternic al parlamentarilor în afacerile privind securitatea şi apărarea.
Consider că în zilele noastre este crucial să consolidăm relaţia dintre oameni şi procesul de luare de decizie în domeniul securităţii şi apărării. În trecut, exista o distanţă mare între instituţiile diplomatice şi militare şi oamenii de rând. Dar în zilele noastre, chiar şi politicile externă, de securitate şi apărare sunt implicate în viaţa de zi cu zi a oamenilor într-un fel diferit decât erau în trecut.
La începutul lui decembrie veţi merge la Moscova pentru a discuta cu liderii ruşi. Cum vedeţi viitoroarea structură de cooperare între NATO şi Rusia?
Viziunea mea pe termen lung este stabilirea unui parteneriat strategic între NATO şi Rusia. Din punctul meu de vedere, Rusia şi aliaţii NATO au interese comune în domeniul securităţii. Ştiu că uneori nu cădem de acord, avem disputele noastre cu Rusia, de exemplu asupra Georgiei; trebuie să insistăm pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a Georgiei. Dar aceste dispute nu trebuie să pună în umbră faptul că trebuie să facem faţă aceloraşi ameninţări în ceea ce priveşte securitatea în anumite zone.
Un exemplu bun este Afganistanul. Ruşii ştiu foarte bine, din experienţă proprie, că dacă Afganistanul este ignorat, şi dacă terorismul prinde iar rădăcini acolo, teroriştii pot cu uşurinţă să treacă din Afganistan, prin Asia Centrală, în Rusia.
Terorismul este un alt exemplu. În Rusia au avut loc deja atacuri teroriste. Un al treilea exemplu ar fi proliferarea armelor de distrugere în masă. Cu toţii ştim că Rusia se află în raza rachetelor iraniene. Al patrulea domeniu este pirateria, unde ne confruntăm cu aceleaşi pericole la adresa securităţii.
Când voi merge în Rusia în decembrie, una din sarcinile mele principale va fi să încerc să conving liderii politici ruşi ca NATO nu este duşmanul Rusiei, NATO nu este îndreptat împotriva Rusiei. Dimpotrivă, avem aceleaşi interese în anumite domenii.
În timpul alegerilor afgane aţi spus că numai 3% din staţiile de votare au fost atacate, prin urmare NATO a depus o muncă excelentă în domeniul securităţii. În contextul acuzaţiilor ulterioare de fraudă, credeţi că NATO a fost "trădat" într-o oarecare măsură de autorităţile afgane?
Este adevărat că din punct de vedere al securităţii alegerile au fost un succes, deoarece aproape toate secţiile de votare au fost deschise şi numai 3% atacate. Dar nu avem nici un motiv să ascundem că procesul electoral a fost pentru noi unul dificil, a durat prea mult şi felul în care s-a desfăşurat arată o lipsă de credibilitate. Deci, trebuie să recunoaştem, aici există o problemă.
De aceea trebuie să reînnoim contractul între comunitatea internaţională şi preşedintele Karzai şi guvernul său, pentru a ne asigura că aceştia din urmă asigură o bună guvernare poporului afgan şi că vor combate eficient corupţia. În acest sens, avem nevoie de un angajament mai ferm din partea comunităţii internaţionale.
După cum probabil ştiţi, opinia publică din Europa începe să se îngrijoreze din cauza morţii unor soldaţi europeni. Când va considera NATO că misiunea sa în Afganistan a fost îndeplinită? Care sunt criteriile conform cărora putem spune că "ne-am făcut datoria"?
Misiunea va fi îndeplinită în momentul în care afganii vor fi pregătiţi să preia responsabilitatea pentru propria lor securitate şi pentru conducerea ţării. Dar nu vă pot oferi date exacte, pot doar să vă descriu ce urmează. Vom preda afganilor responsabilităţile, în fiecare provincie, pe rând, pe măsură ce aceştia îşi dezvoltă capacitatea de a le primi.
De aceea trebuie să îi pregătim şi să îi educăm pe soldaţii şi poliţiştii afgani şi să creştem numărul forţelor de securitate afgane. NATO a hotărât să înfiinţeze o misiune de pregătire şi este esenţial ca aceasta să fie complet echipată şi să funcţioneze.
În mod realist, cred că acest transfer de responsabilitate către afgani poate începe anul viitor în domeniile şi districtele unde condiţiile permit acest lucru. Acest transfer gradual de responsabilitate pentru securitate va avea loc într-o manieră coordonată în cadrul NATO şi în cadrul Forţei de asistenţă internaţională în domeniul securităţii.
Preşedintele Obama urmează să ia o decizie importantă în legătură cu creşterea - sau nu - a trupelor trimise în Afganistan. Ce credeţi că va face? Care sunt implicaţiile acestei decizii?
Cred că va decide pentru mai multe resurse, pentru mai multe trupe, dar acum este prea devreme pentru a prezenta cifrele exacte. În momentul de faţă ne aflăm în mijlocul unei faze intense de consultări între aliaţi şi parteneri în cadrul Forţei de asistenţă internaţională în domeniul securităţii, care este formată din 43 de state - deci acest proces va dura. Cred că este necesar să petrecem timp suficient pentru luarea deciziei bune. Eu mă concentrez în special pe misiunea de pregătire pentru că sunt sigur că tranziţia către o conducere afgană este în curs. Dar este prea devreme pentru cifre exacte.
În general, NATO este o coardă prea întinsă. Dacă izbucneşte un alt conflict, veţi găsi resursele necesare pentru a interveni?
NATO este în momentul de faţă cea mai puternică alianţă militară a Uniunii, cu capacităţi uriaşe; acum suntem concentraţi pe misiunea noastră din Afganistan, pentru că miza este mare pentru poporul afgan, dar şi pentru securitatea noastră şi a comunităţii internaţionale. Aş vrea să explic de ce ne aflăm în Afganistan: teroriştii care au atacat SUA pe 9/11 în 2001 proveneau din Afganistan, iar a doua zi NATO a hotărât pentru prima dată în istorie să invoce articolul 5, clauza de apărare colectivă, care spune că un atac asupra unui stat membru este un atac asupra tuturor statelor membre. Misiunea încă nu a fost îndeplinită. De aceea ne concentrăm acum pe Afganistan, şi este vorba aici şi de apărarea teritorială.
Aş vrea să subliniez faptul că sarcina centrală a NATO este apărarea teritorială a naţiunilor aliate. Însă trebuie să recunoaştem faptul că în zilele noastre apărarea graniţelor proprii începe adeseori foarte departe, ca de exemplu în Afganistan.
NATO dezvoltă în momentul de faţă un nou concept strategic. Ţări precum SUA, Regatul Unit, Olanda şi Danemarca preferă o strategie mai globală, în timp ce Franţa şi multe state membre noi preferă un focus regional. Dumneavoastră ce preferaţi?
Nu văd aici nicio contradicţie. De la înfiinţare, acum 60 de ani, în centrul funcţionării NATO a stat apărarea teritorială conform articolului 5.
Astăzi trebuie să facem faţă şi altor ameninţări, printre care atacurile cibernetice. Pentru a le aborda cum trebuie, trebuie să ne transformăm forţele armate.
Astăzi, aproximativ 70% din forţele noastre armate din Europa sunt staţionare. Cred că, dacă vrem ca apărarea teritorială să fie credibilă, trebuie să ne asigurăm că putem deplasa oamenii, astfel încât să avem forţe militare mai mobile şi mai flexibile.
În concluzie, nu văd nicio contradicţie între apărarea teritorială şi perspectiva globală. Rolul meu va consta în construirea acestui pod.
Care sunt diferenţele între a fi prim ministru în Danemarca şi Secretar General la NATO?
Această întrebare mi se pune foarte des. Sunt asemănări şi deosebiri. Cred că în cazul meu sunt mai multe asemănări. Ca Secretar General la NATO trebuie, bineînţeles, să faci faţă marii provocări de a ajunge la un consens între 28 de naţiuni şi 28 de interese particulare.
Spunând asta, vă amintesc că în calitate de lider al guvernului danez am avut sarcina de a ajunge la un consens în cadrul acestuia: un guvern de coaliţie, care era însă un guvern minoritar. Şi apoi a trebuit să creez majoritatea în parlament.
Vin dintr-un mediu politic unde construirea unui consens este ceva obişnuit. Există însă o diferenţă între a-ţi desfăşura activitatea într-un mediu strict naţional şi a lucra într-un cadru internaţional la Bruxelles. Diferenţa nu este atât de mare dacă ne gândim că vin dintr-o ţară cu o tradiţie puternică în construirea unui consens.
În Danemarca, în calitate de lider al guvernului, aveam o reuniune săptămânală cu guvernul, marţea. Aici am o reuniune săptămânală miercurea, cu Consiliul Nord-Atlantic. Deci, poate că nu este decât o diferenţă între marţi şi miercuri.
