Acordul UE-Maroc: oportunitate sau amenințare la adresa agriculturii familiale?
Un acord UE-Maroc privind liberalizarea comerțului în domeniul agriculturii și pescuitului a stârnit reacții diferite în comisiile parlamentare. Acordul va fi dezbătut astăzi în plen și este programat pentru vot joi. Doi eurodeputați cu opinii diferite asupra acordului ne-au explicat propriile poziții.
Eurodeptuatul José Bové (Verzi/ALE, Franța), raportorul parlamentar din partea comisiei pentru comerț internațional, a sugerat ca Parlamentul să nu aprobe textul, împiedicând, astfel, intrarea în vigoare a acordului. Cu toate acestea, comisia sa recomandă sprijinirea acordului de către Parlament, în plen.
Eurodeputata Cristiana Muscardini (Italia), de la Grupul Partidului Populat European (Creștin Democrat), reprezentând grupul sau politic în cadrul comisiei, este în favoarea acordului. Două alte comisii parlamentare au fost consultate: comisia pentru agricultură, care este împotriva aprobării acordului de către Parlament, și comisia pentru pescuit, care este în favoarea acesteia.
O rezoluție ce susține acordul a fost propusă de PPE, S&D, ALDE și CRE. Aceasta include și câteva din îngrijorările celor ce se opun acordului. Acordul UE-Maroc a stârnit reacții diferite la Parlament. Domnul José Bové și doamna Cristiana Muscardini ne-au explicat propriile poziții.
De ce credeți că Parlamentul ar trebui să aprobe / să respingă acest acord?
Cristiana Muscardini: Acest acord reprezintă o șansă pentru Europa, care ar putea să sprijine concret dezvoltarea țărilor euro-mediteraneene, începând cu Marocul, care a făcut în ultima vreme reforme democratice. Reprezintă o poartă deschisă către țările învecinate care au trecut prin revoluția Primăverii Arabe. Aprobând acest acord important, Uniunea ar începe să susțină reformele economice necesare pentru crearea unor zone comerciale mai bune, mai sigure și mai corecte în Mediterana.
José Bové: Parlamentul trebuie să se pronunțe împotriva acestui acord de liberalizare, care ar avea repercusiuni dezastruoase pentru agricultura familială, care ocupă 20% din populația activă a Marocului, și pentru țările din sudul Europei, în special pentru Spania și Franța. Acest acord va reduce pe termen lung capacitatea Marocului de a-și dezvolta autonomia alimentară. Pune consumatorii din această țară într-o situație periculoasă în fața speculațiilor de pe piețele internaționale ale produselor agricole.
Cine va beneficia de acordul UE-Maroc?
C. M.: Acest acord este benefic atât pentru Maroc, care și-ar putea dezvolta sectorul agricol prin creșterea importurilor și exporturilor cu UE, dar și pentru Uniunea Europeană, care își va deschide piața către zonele mediteraneene afectate de revoluțiile arabe și care au nevoie de investiții și sprijin economic pentru consolidarea democrației. Fermierii europeni vor putea să-și comercializeze produsele pe piețele euro-mediteraneene. Există clauze de salvgardare care aduce garanții în cazul piețelor supraîncărcate.
J. B.: Contrar voinței de sprijinire a agricultorilor marocani, acordul ar crește exporturile din UE cu 50% și cele din Maroc cu 15%. La nivelul sectoarelor beneficiare, lucrurile stau la fel. Întreprinderile europene care exportă cereale sau lapte praf așteaptă semnarea acestui acord. Marile întreprinderi europene de prelucrare a produselor agroalimentare sunt, la rândul lor, beneficiare. Câteva societăți marocane care produc fructe și legume pentru export vor vinde mai mult. Beneficiarii sunt, deci, câteva întreprinderi mari de ambele părți, în detrimentul agriculturii familiale.
Care va fi impactul unei respingeri eventuale a acordului asupra relațiilor UE-Maroc?
C. M.: Dacă Parlamentul respinge acordul, Uniunea va pierde o oportunitate de a deveni vitală în zona mediteraneană. Acordul agricol subliniază responsabilitatea noastră față de o țară vecină care ar trebui considerată drept o ușă importantă către piețele mediteraneene. Marocul nu a fost atins de Primăvara Arabă.
J. B.: O respingere a acordului ar permite deschiderea unor noi negocieri cu Marocul pe baze noi. Global, ar fi un semnal puternic către Comisie pentru a schimba metoda introducând participarea Parlamentului European înaintea discuțiilor între părți. Aceasta ar trebui să producă studii de impact concrete și serioase privind consecințele economice, sociale, legate de mediu și bugetare ale acordurilor pe care le negociază. Nu mai putem accepta ca Parlamentul să nu poată spune decât da sau nu. Discuțiile privind acordul cu MERCOSUR ne vor da ocazia să vedem dacă acest mesaj a fost ascultat.
